Clãdirea castelului Daniel s-a început cel mai probabil în prima jumãtate a secolului XVII, dupã ce în 1621 cãpitanul-adjunct al þinutului Trei Scaune, Daniel Mihály a primit noi daruri pe moºia sa din Tãliºoara de la principele Bethlen Gábor. De-a lungul secolelor, clãdirea a fost supusã mai multor extinderi ºi modificãri, cãpãtându-ºi forma sa finalã abia la începutul secolului XX.

Asemãnãnãtor altor clãdiri nobiliare din Depresiunea Baraoltului, castelul a fost clãdit în stilul renascentist târziu, iar în secolul XIX i s-a adãugat o aripã clasicistã. Clãdirea prezintã valoroase elemente din piatrã sculptatã în stilul renascentismului târziu.

Urmãtoarea fazã majorã de construcþii se leagã de numele lui Daniel Mihály II, (nepotul lui Daniel Mihály), cel care a construit aripa nord-vesticã ce se îmbinã în 45° la aripa principalã. Cel mai probabil, aceastã aripã a fost deja construitã cu etaj, întrucât ºtim cã iniþial la parter se afla intrarea porþii.     

        

Despre aceste extinderi din 1669 ne aminteºte ºi stema sculptatã de pe faþada clãdirii. În mijlocul acesteia se aflã emblema familiei Daniel, lebãda cu gâtul sãgetat, ºi iniþialele M.D. (Daniel Mihály) ºi H.I. (Haller Judit – soþia lui Daniel Mihály). În partea superioarã se regãseºte deviza familiei ºi anul sculptãrii: DEUS PROVIDEBIT (Dumnezeu va purta de grijã) / ANNO 1669.

   

   

   

   

   

   

   

 

   

   

    

    

Aceste construcþii sunt comemorate ºi pe pervazul din andezit roºu al unei uºi, pe care este sculptat un scut cu iniþialele M.D. ºi H.I. ºi anul 1669.

  

 

       

     

În 1680 Daniel Mihály a etajat ºi aripa principalã, lucrare comemoratã de stucatura de pe aripa principalã. Conform acesteia, 20 Septembrie 1680 a fost data finalizãrii construcþiilor începute de cãtre Daniel Mihály ºi soþia sa, Haller Judit.

   

   

 

 

Pe faþada castelului se mai regãsesc ºi câteva pervaze de fereastrã sculptate în stilul renascentismului târziu, unul cu iniþialele M.D. ºi anul 1680, ºi altul care are sculptat lebãda cu gâtul sãgetat.

 

 

 

 

Clãdirea ºi-a pãstrat înfãþiºarea pânã în secolul XIX, când noul proprietar al castelului, baronul Rauber Nándor, a reorganizat camerele de la etaj ºi a fãcut alte mici modificãri.

Ultima renovare majorã este legatã de numele lui Daniel Gábor, castelul ajungînd înapoi în proprietatea familiei Daniel prin intermediul soþiei acesteia, Rauber Maria. În 1884 acesta a clãdit aripa clasicistã a castelului. Aici se aflã blazonul familiei sculptatã în teracotã.  

    

Tot el a înzidit ºi intrarea porþii. Probabil atunci s-a pus aici pervazul de uºã sculptat, cu anul 1649 ºi iniþialele I.D. plasat iniþial în „castelul mic” din spatele clãdirii. Lucrarea este comemoratã de douã plãci de marmurã.

   

  

  

 

   

La începutul anilor 1890, faþada stradalã a castelului a cãpãtat o terasã luminoasã, proiectatã de cãtre arhitectul Draskóczy Jenõ.

 

 

 

 

  

Dupã colectivizare, castelul a parcurs traseul obiºnuit al clãdirilor de acest gen: mobilierul iniþial s-a pierdut, în el s-au amenajat birouri, dar a fost întrebuinþat ºi ca depozit de cereale sau chimicale, ducând la deteriorare continuã. Despre ceea ce s-a pierdut avem decât presupuneri. Momentan, castelul are noi proprietari, ºi sunt planuri pentru renovarea ºi o mai bunã valorificare a acesteia.